Urmează-mă!

Tu, care-mi ești alături, creatoare a vieții mele,
Nu oameni-jumătăți, cu sufletele grele.
Ei îmi storc răspunsuri, au un rol predestinat,
Mă golesc pe dinăuntru, făcându-mă vinovat.

Privește-mă!

Căci atragem ceea ce suntem în devenire,
Polemici amicale ce se preschimbă-n iubire.
Cu ochii măriți, în tâmple pulsul săltând,
Cu cuvinte mute, numele meu strigând.

Simte-mă!

Simte sumedenia de gânduri trădătoare,
Mirosul iasomiei de printre ierburile rare.
Căci pe mine m-a atras o altfel de moarte,
Unde mirosea ca-n rai, ca-n visele deșarte.

Iubește-mă!

Nu mă lăsa să fiu mirele singurătății.
Învață-mă să știu iar ce-nseamnă a iubi.
Tornada sufletului să capete o culoare nuanțată,
Învață-mă s-aud ecouri mulțumite de viață.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând