Iartă-mă că te strig noaptea-n somn, că pipăi cu palmele perna pe care îți puneai capul! Iartă-mă că număr zilele, orele când nu te aud, când nu te văd, când nu te simt!

Iartă-mă că te caut în fiecare vis al meu, că vreau să-mpart visele mele cu tine!

Iartă-mă că m-am văzut bătrână și căruntă lângă tine!

Iartă-mă că eu sunt eu, și că nu mă ridic la așteptările tale așa cum ți-ai dori tu!

Iartă-mă că m-am umilit în fața ta, dar iartă-mă și dacă n-o mai pot face! Iartă-mă dacă doare prea tare!

Iartă-mă că nu vreau sa sufăr! Iartă-mă pentru că vreau să fii în viața mea ultimul meu început, ultimul tren!

Iartă-mă că îmi arat iubirea altfel decat îmi arăți tu mie!

Iartă-mă că sunt o femeie sensibilă, care mai bine moare în picioare suferind, decât să se simtă umilită, jignită!

Iartă-mă dacă nu-mi plac glumele proaste, ironia, critica, reproșurile, lucrurile bădărane!

Iartă-mă că am învățat să îmi exprim trăirile prin cuvinte sincere!

Iartă-mi lacrimile ce le am de fiecare dată când ne certăm, lacrimi pe care tu nu le vezi, pentru că nu-ți place să vezi cât de sensibilă poate fi femeia!

Iartă-mă că am vrut și vreau să fim un cuplu, o familie!

Iartă-mă că te cert uneori cu dragoste și teamă, și că pun piciorul în prag, dar nu pot lăsa să mergem în direcția greșită!

Iartă-mă că sunt dependentă de tine, iartă-mă că nu vreau să te las să mă lași!

Iartă-mă că mă iubesc, că te iubesc, și iartă-mă că nu mă lasă sufletul să te părăsesc!
Iartă-mă!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând