Nu sunt damă pretențioasă,
nici cochetă, nici fițoasă,
nu am piept cu silicoane,
dar sunt fată de milioane.

Îmbrac haina sufletului rupt,
o cos, peticesc neîntrerupt
cu muzică bună și poezie,
și-am să plec doar eu cu mine.

Am să-ncalț pantofi cu toc
ca să-mi poarte pic de noroc,
la gât o eșarfă înflorată
de prin lume adunată.

Plec pe strada Primăverii
cu boboci roz de magnolii,
chiar de cerul nu e gol,
eu voi da stelelor ocol.

Viața uite-așa-mi va trece,
nu mă-mbăt cu apă rece,
tu mă vei căuta-n culori de gri,
fără să vrei…fără să știi…

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând