Unde să alerg? Unde să m-ascund?
În vise nepăzite de un muribund?
În puhoaie părăsite de speranță
Ori în șansele deghizate din viață?

Pe care drum s-o iau? Care cale s-o aleg?
Lacrimile mi-au înflorit, acum le culeg.
Iar tu… ți-ai închis pumnul delicat,
Și durerea în inimă mi s-a așezat.

Tu m-ai auzit, dar nu m-ai ascultat,
În visele mele mi te-ai strecurat.
Nu m-ai văzut, deși-ndelung m-ai privit,
Când inima somnu-mi lin și-a dormit.

Cât timp ne ia până să renunțăm?
Cât durează până amândoi cedăm?
De nu mă iubești, dă-mi un antidot
Să las în urmă meseria de copilot.

Eu…mă iert pentru primăvara asta târzie.
Iartă-te și tu, căci această confuzie
Ne-a cauzat doar zboruri tainice absente,
Eu prefer să trăim „il dolce farniente”…

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând