Am primit o scrisoare, scrisă pe-o hârtie cafenie,
cu numele meu scris frumos, pe diagonală,
în ea scria: -Iubito, păstrează un dans pentru mine!
Un prim dans important, la o nuntă tradițională!

Să ai părul cascadă de bucle negre, dezordonate!
Să mă pot scălda-n albastrul întunecat din ochii tăi!
Să avem Soarele și Luna, și miile de stele invitate,
căci iubirea noastră va dăinui, va arde-n văpăi!

Lasă-mă să mă bucur pân’ la ultimele picături
de zâmbetul tău ce mă va contrazice-n tăcere,
să mă-nfior de forța prezenței altor candidaturi,
doar cu tine să pot trăi a vieții dulce plăcere!

Răsuflarea-ntretăiată începea obrajii a-mi pârjoli,
având surâsul ca un fulger în întunecimea nopții,
dar inima tresălta apoi, se-apucă a se tângui
de teama grea de zbor spre-naltul cer al sorții.

-Ai să uiți,(de parcă nimic nu s-ar fi-ntâmplat
pe teritoriul inimii, cel netrecut pe unele hărți),
și râsul colorat ce se preface-ntr-un alb imaculat.
Iubirea se trăiește, nu se scrie-n mii și mii de cărți!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând