Vino să-ți șoptesc ceva frumos la ureche,
o filozofie spusă, re-spusă, pe-o limbă rară,
lângă cascada ce gângurește aici în cădere,
într-un limbaj doar de ea știută, șoapte secrete.

Vino să valsăm pe muzici purtate pe creste de val,
plutind pe mări ca libelulele noaptea-n zbor,
să servim fericirea din cupe argintii, de cristal,
sub bumbacul cerului, pe-al pământului covor.

Vino să vezi Luna ce se ivește din neant
învăluindu-ne-n umbrele ei protectoare,
în lumina ei difuză,-n secret să-ți fiu amant,
în apus de soare te doresc cu atâta ardoare.

Vino, fie-mi regina intangibilă a nopților clare,
în rochie albă, din mătase pură, satenată,
rochie lungă, cu trenă ca a mireselor regale
și promit c-o veșnicie vei fi de mine adorată.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând