Iubește-mă cum iubește anul primăvara
și scapă de mantia iernii, de povara
ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită
și lucrează zi de zi, părând neobosită.

Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde
și proclamă victorios a vieții noi izbânde,
prin încercarea de-a sorbi din grația luminii
în fiecare magică secundă a întâlnirii.

Iubește-mă ca dulcea licoare ce se revarsă
spre natura ai cărei arbori acum se deșteaptă
și-și verifică pierderile de peste iarna grea
să-și facă loc în tăcuta neliniște a mea.

Iubește-mă și mărturisește-mi tainele tale,
căci în focul iubirii și piatra se mai înmoaie,
îmi ești melodioasa muzică din a mea partitură
iar eu îți dăruiesc înapoi totul fără măsură.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând