Azi am chef de o plimbare lungă,
s-adulmec vietatea verde-crudă,
aşezată la măsuţa din buturugă,
socul fiind pălăria-mi de dantelă.

Azi am chef de piticii din grădină,
ploaia mi-e furnizoarea de emoţii,
raţiunea mi se umple de zgură,
văzând cum se cutremură norii.

Azi am chef s-aud sunet de saxofon,
în acorduri de jazz să mă cufund,
să se-audă iar din vechiul patefon
„să nu crezi că pământul e rotund”!

Azi nu vreau să bat pasul pe loc,
reneg soarta ce de durere-i însetată,
pot să trec în viaţă prin gheaţă şi foc.
Întoarce-te, să mă iubeşti încă o dată!
Pentru o viaţă!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând