Piei din negrele gânduri, Singurătate!
Te-aștept, Fericire, și-o să am de toate!
Începând cu dragostea, mângâierea ta,
Iubirea să-mi plece, nicicând nu va vrea.
Te va ține captiv în inima ei blândă
Făr’ să-ți ceară o minimă dobândă.
Nu te vei mai sătura să mă iubești,
În ochi să-mi spui, să-mi mărturisești.
Doamne, cât de mult eu te iubesc,
mă uit acum în gol și-mi amintesc
că gândul meu la tine-mi zboară,
zi de zi, mereu, seară de seară.

Am atâtea emoții și pure simțăminte
ce nu le pot spune prin simple cuvinte.
Mi-este atât de dor, de simt că mă sufoc,
tac, n-am parole, mi-e teamă că acest foc
mă va părăsi-ntr-o zi pentru o altă domniță
și-i vei scrie dânsei cu a ta aurită peniță.
Am atâtea pe suflet și nu pot să le spun,
se-adâncesc în mine gânduri ce le transpun
în soldăței ai iubirii noastre tandre,
crezând cu ardoare-n a inimii-ți meandre.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând