Vreau să cumpăr bilete spre stele,
să mă înveți mereu cum să le iubesc,
să nu mă-ndepărtez nicicând de ele,
nu mă lăsa să aștept, căci le doresc!

Vreau să tresar auzind un susur,
să iubesc privirea ta spre eter,
răsuflarea-ți cea fără de cusur,
când inima-i un continuu mister.

Vreau un bob de nisip din clepsidră
în noaptea cu minunea-i ucigașă,
să mă scurg, să fiu doar eu de vină
de armonia din camera-ntunecoasă.

Vreau o tăcută, mirifică trezire
în aburii cafelei mele aromate,
să cred în a speranței întinerire.
Să mai aștept? Zarurile-s aruncate!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând