– Alo!… Ce mai faci?… Cum o mai duci?
Te gândești la mine seara, când te culci?
Muzica noastră preferată o mai asculți?
Îți mai aduci aminte de momentele dulci?

Eu îmi aduc aminte… când dormeai,
Cum te priveam… tu nici nu știai…
Cât îmi doream să-ți simt aripile-ocrotitoare
Ce-mi făceau inima s-o ia pe unde plutitoare.

Mă-ntreb, dac-aș dispărea din cuibul de dor…
M-ai găsi-n suflet, acolo-ntr-un colțișor?
M-ai mai chema, m-ai căuta-n aburii de cafea?
În zorii zilei ori seara târziu, m-ai mai suna?

Am făcut și refăcut în minte o duzină de scrisori
Tăinuind printre gânduri, provocându-mi fiori…
Năzuind spre o existență liniștită, mai calmă,
Mă uitam în oglindă iar ea-mi dădea câte-o palmă.

Atunci mă trezeam din a visa cu ochii deschiși,
Degeaba speram ca soarta să ne declare admiși,
Știam că am un loc în suferință, privilegiat,
Acum știu… Viața altcuiva ne-a predestinat.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând