Te rog, nu mă ruga să te iubesc în taină,
să mă opresc în fața zidului gros al tăcerii.
Lasă-mi sufletul să se elibereze de spaimă,
căci doar tu o poți stinge c-un strop al fericirii.

Te rog, nu mă ruga din viața ta să plec,
aș fi călătoare-n timp, în spațiu pierdută.
În inima altuia nu am cum podul să-l mai trec,
de suferință, pe creste de foc aș fi mistuită.

Te rog, nu mă ruga să-ți spun ce e iubirea.
Nu e-mbrăcată-n catifea,-n cașmir învăluită.
E freamăt de păsări ce-ți umple de zor urechea,
e totalitatea emoțiilor ca-n a teatrului recuzită.

Te rog, nu mă ruga-n cutia dorului să te uit,
căci aș deschide-o mereu, cu gândul la tine.
Cu aripi de înger mi te-ar aduce suflări de vânt,
dar doar în gând. Poate nu ai pleca pentru mine.

Te rog, roagă-mă-n sufletul tău să mai stau,
să-ți curg prin vene,-n sălașul dorințelor vii.
Suflă-mi pe inimă, doar atât mai vreau.
Nu ai pleca singur, și n-am fi suflete pustii.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând