Când va fi să-ți fie de mine dor,
eu voi fi de multă vreme-apusă,
ca nota pe portativ, dar fără sonor,
voi fi într-un curcubeu ascunsă.

Nicio frunză vântul nu va clinti,
nicio vietate nu se va mai mișca,
nici fâlfâit de aripi nu se va auzi,
doar o liniște-adâncă te va apăsa.

Vei vedea pe cer o felie albă de lună,
însingurată pe cerul de plumb gri,
când soarele se va pregăti s-apună,
diamantul din suflet ți-l vei împietri.

Vei da muzica preferată mai tare,
s-aluneci ușor în visele dulci, târzii,
s-asurzească liniștea gândurilor tale
până curcubeul cu luna s-ar împrieteni.

Și-atunci din curcubeu mă voi arăta
luând forma stelelor pe lângă lună,
notele pe portativ le-ai putea înrăma,
astfel plătindu-i destinului arvună.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând