Dacă într-o bună zi ai ști
că ploaia florilor de liliac de mai
mă conduc direct spre cer, în rai…
cu mine-ntre nori ai pluti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n a întunericului lumină
șoaptele ți le aud în surdină…
în noapte m-ai călăuzi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că zborul tainic al clipei face tic-tac
ca să gust din al iubirii afrodisiac…
cu vorbe dulci m-ai ameți?

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n vise auzeam doar vorbe-n vânt
ce mă faceau lacrimi de sânge să plâng…
din coșmar m-ai mai trezi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că cerul meu, fără tine pare gol,
că fără norii tăi, mă trec reci fiori…
sufletu-mi l-ai mai adăposti?

Dacă într-o zi bună ai ști
că iubirea are iz de albă mărturie
ce dă sens vieții, și-i dă bucurie…
destinu-ți cu al meu ți l-ai uni?

Dacă într-o bună zi ai ști
că pentru tango e nevoie de doi
ce dansează-n soare, sau vânt și ploi…
mâinile cu ale mele ți le-ai împleti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că vreau cu tine s-o iau de la capăt,
că-n viață nu vreau să fiu doar în treacăt…
capitolele iubirii noastre le-ai reciti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că uneori a cuvânta îmi vine greu,
despre iubirea ce mă bântuie mai mereu…
de mine te-ai mai îndrăgosti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că eram prizonieră-n iadul meu personal
ce mă facea să gândesc la rece, irațional…
demonii mi i-ai mai îmblânzi?

Eu da. Aș face toate astea de mai sus,
mi le-aș asuma pân’ la al meu apus,
căci te iubesc, te vreau și-ți spun deschis,
că nimic nu e-ntâmplător.
Destinul mi te-a promis!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând