Dacă nu-nţelegi a mea tăcere,
cum să-nţelegi ale mele cuvinte?
Când nu mai simt nici o plăcere
și trec prin vălmăşaguri de suspine…

Vreau să trăiesc fără să mă prefac
că nu mă doare apusul prelungit,
și că-n miez de noapte aud: tic-tac…
Cenuşăresei visele i s-au şubrezit…

Că-n viaţa asta n-am folosit
toată cutia de creioane colorate,
că iubirea noastră a fost doar un mit,
c-am fost prea bună, dar prea departe…

Dar nu-i nimic, chiar de mor în mine,
voi învăţa din nou arta de a iubi.
Voi începe cu mine însămi, chiar de mâine
să fiu singură, aşa nimeni nu mă va putea răni…

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând