Stau și mă gândesc numai la tine,
respir mai greu și nu mi-e deloc bine,
căci sufletul mi-e plin de nori, de ploi,
vreau să știi că mi-e tare dor de noi.

Mi-e tare dor de noi, ca la început,
când de la vorbe grele ne-am abținut,
eram tandri și dulci unul cu altul,
nu ne-am jucat de-a „cine-i împăratul”.

Nu vreau să cred c-am intrat în rutină,
că iubirea ne e roasă deja de rugină,
mă țin tare, în fața ta nu vreau să plâng,
poate doar ne-am trezit cu piciorul stâng.

Știi că te iubesc, nu-i nevoie să te chem,
în fiecare lună ne certăm, e ca un blestem,
te iubesc și te-aș vrea lângă mine mereu,
știu că nu va fi ușor, dar nici așa de greu.

Eu n-am nevoie de motiv să te iubesc,
martor mi-e tot ce-i sus, ce-i ceresc,
eu te-aștept să-mi fii-n viață ultimul început,
căci da, te iubesc, iubitul meu. Absolut.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând