Ai simțit vreodată pe-obraz ploaia
adulmecând un roșu trandafir?
Spaima cum îți alungă văpaia
din suflet, adus de-al nopții zefir?

Ai citit scrisorile nescrise
cu pana smintelii rătăcitoare,
despre destinele prezise
inimilor necuvântătoare?

Ai văzut perechile plutitoare
ce-și caută privirea-n înaltul nor,
cum caută atingeri amețitoare
și-și scriu iubirea pe albe foi?

Ai auzit vorbele ascuțite,
cuvinte cu ascunse înțelesuri,
cum oarbele speranțe-s despărțite
de enigme crude și reproșuri?

Eu da. Le-am simțit acestea toate.
Cum viața mă despica în două,
și totuși, am încredere…poate
va fi mai bine, chiar dacă plouă.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând