Zău vă spun: am dat de dracu’!
Tare rău mă doare capu’.
Ba nasu-nfundat, ba rinoree,
noaptea m-apucă criza de apnee.
Mă uit în oglindă, ochii-mi lăcrimează,
cică “doar o săptămână durează”.
Vertij, febră mare cu frisoane,
parcă-s urmărită de ghinioane.
Simt oboseală, am stări de somnolență,
virusul nenorocit m-a atacat cu violență.
Îmi iau analgezicele ușoare,
fără grave efecte secundare,
iau și câteva leacuri “după ureche”,
chiar dacă-s mai de “modă veche”.
Cu apă sărată fac puțină gargară,
sperând și eu „să n-o dau în bară”,
aștept puțin, pân’ să mă vitaminizez,
vindecarea repede s-o anticipez.
Mă doare-n gât, tușesc, strănut,
ia să mă bag eu sub așternut.
Cu fructe, ceaiuri cu lămâie-n pat,
sătulă de injecțiile ce m-au înțepat,
am pus lacăt pe a mea veselă portiță,
închid ochii și-ncerc să dorm ca o fetiță.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând