Plângi, toamnă, plângi! Acum îți este vremea!
Piaptănă-ți coroana de frunze mândre, ruginite,
las-o să se-adape din al cerului izvor, de la cișmea
până-n primăvară, când vor fi toate-nverzite!

Plângi, toamnă, plângi! Acum îți este vremea!
Lacrimile-ți îndulcesc ale mele mistice tristeți,
nu te-ndrăgosti de mine-n lipsa mea, aievea,
totul va trece și va da naștere unei noi vieți!

Plângi, toamnă, plângi! Acum îți este vremea!
Și-nvață-mă de vrei, cum vrei ca să te iubesc!
Iar dis-de-dimineața la aceeași aromă de cafea
printre rânduri, gândurile tăcute să ți le citesc!

Plângi, toamnă, plângi! Acum îți este vremea!
Redevino tânără și nu mai găsi atâtea scuze,
vindecă-mi rănile, salvează-mă de teama mea
arătându-mi licuricii de printre ruginitele frunze.

Plângi, toamnă, plângi! Acum îți este vremea!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând