De-aș putea face ochii ca să vadă,
n-ar mai simți săgetătura din ceafă,
aș desena un curcubeu pentru orbi,
i-ar pătrunde mii de particule de fiori.

De-aș putea face urechile s-audă,
i-ar elibera de războaie și de trudă,
aș cânta pentru surzi un lin cântec,
rostind în apus de soare un descântec.

De-aș putea face gura să vorbească,
să nu audă tăcerea, ci să zâmbească,
aș da sute de explicații pentru nebuni,
amețiți de fiorul Lunii, de viziuni.

De-aș putea face mâna să atingă,
aș mângâia lumea, să nu se stingă,
oamenii ar defila plini de fericire,
nimeni n-ar mai suferi de sălbăticire.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând