Cum ar trebui să fie femeia
pentru care să vrei să trăiești?
Să-ți fure inimii tale cheia
și să te-nvețe cum s-o iubești?

Picioare dezgolite, mișcări grațioase,
alunițe pe obraz, pistrui pe spate?
Sau să-i poți lăsa sărutări furtunoase
pe chipul, corpul ei, mereu repetate?

S-o vezi cu zâmbet naiv, deloc aranjată,
în zorii zilei, dis-de-dimineață?
Sau s-o faci să se simtă protejată,
să-i arăți din inimă că ție de ea îți pasă?

Cu ea restul lumii să-și piardă sensul,
potolindu-vă iubirea de nedomolit,
prin vorbe mieroase să-i arăți universul,
chiar dacă tu ai sufletul de emoție golit?

Femeia ta, cum ar trebui să fie?
Te-ntreb acum, te-ntreb și mâine iar…
Să vă simțiți inima, prin telepatie
pân’ la ultimul ceas, aniversar?

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând