Când Cupidon te-a săgetat și dragostea te cheamă,
urmeaz-o, chiar de drumurile-i sunt grele de teamă!
Dă liniștea mai tare, ai curaj să fii absolut fericit,
uită-te-nlăuntrul tău și-ți vei da seama.Te-ai trezit!

Când iubești, îmbraci veșminte de năvalnică tăcere,
privești spre cer ca să vezi viața-n pete de curcubee.
Uiți că lumea e plină de suflete nostalgice și goale
și-arunci zarurile către visele ce-ți par atât de reale.

Când iubești, totu-i un înveliș de albă lumină,
vrei să-ți cureți tristețea de propria-i rugină.
Înveți să citești printre rândurile din legea iubirii,
și doar când vei simți, vei cunoaște taina fericirii.

Când iubești, până și cuvintele din poezie roșesc,
corectează-mă, te rog, dacă crezi că eu greșesc!
Căci iubirea n-o argumentăm doar prin cuvinte,
ci riscăm totul fără să ne gândim la consecințe.

Când iubești, faci calcule, aduni mii de secunde,
împarți la doi, până rezultatul final îți corespunde.
Nu mai ții cont de algoritm, de matematica regulă,
și ai grijă ca operația să nu dea mai apoi cu virgulă.

Când iubești, vocea zeilor adoarme-n dura bătălie,
barierele-ți dispar în dulcea și amara-i melancolie.
Seva vieții-ți curge prin vene fără limite sau opreliști,
și-aprinzi focul cu suspinele de arbori anoști și triști.

Deci, iubește! Pentru a-nvăța din nou să trăiești!
Ia-ți inima-n dinți, să ai puterea să-ndrăznești!
Trăiește, să simți aroma ce mântuie și-absolvă!
Strigă-ți dragostea nebună…așa totul se rezolvă!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând