Dacă iubirea însăși atrage iubire
fredonând nostalgic vreun refren,
ce-ar fi să-ncep chiar cu mine,
să-mi simt iar fluturii-n abdomen?

Să uit gustul melancolic al verii târzii,
vară scurtă, c-un trecut lăsat în urmă,
dorințele-ndeplinite de peștișori aurii
când te-așteptam cu sufletul la gură.

Dacă țin la tine? Nu. N-am să-ți spun.
Voi rămâne poeta eternelor dileme.
Te las să-ți vezi de-al vieții drum,
dezlegând a inimii-ți veșnice mistere.

În urma ta am lăsat ușa să se-nchidă,
purtând în suflet stigmatul dezamăgirii,
îmbălsămată-ntr-o tăcere surdă, imprecisă,
voi semăna fericire pe culoarul iubirii.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând