Mi-e dor s-ating al tău suflet
înmuiat în miros de flori,
să savurezi cu poftă
gura-mi uscată de amor.

La lăsarea serii să-mi spui
o minunată poveste,
să-mi fredonezi melodii
prin solfegiile celeste.

Flacăra purei emoţii
să ne trezească din amorțiri,
cântecul iubirii să-nchege
mii și mii de simţiri.

Să m-acoperi şi descoperi
ca pe o a doua piele
îmbrăcându-mă într-un palton
lung de dulci bezele.

Mi-aș pune capul pe pieptu-ţi,
bătăile să ți-i număr,
să-ţi sărut cu mult patos
ai tăi netezi și triști umeri.

Să sorb din al tău respir
ce îmi dă mie suflare
și inima-mi se vindecă
de o dulce-amară jale.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând