Mă simt ca fluturele-n zbor călător
ce trăiește o zi şi moare încet, de dor.
De pleoapele tale mă agăţ, le înconjor,
vreau să mă reînvii, căci eu te ador.

Iviri de zori, glezne tremurânde ușor
clocotesc în doruri profunde, chinuitor,
de parc-ar fi un joc fierbinte de amor
ce te-ndeamnă să fii cuminte, nu toreador.

Sunt aici, căutându-te-n amurgul multicolor
printre ape line ce curg, convingător,
iar eu, de undeva, din depărtare, cobor,
mă tot gândesc la tine şi doare îngrozitor.

Căci în suflet tu-mi exişti, arzător,
acum am ochii mici şi trişti, fără umor.
Pe cer răsar aripi de dorinţă, stele de dor,
Iubirea-ți să-mi fie al primăverii vestitor.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând