Plec… dar nu uit să rămân ceea ce sunt,
îmi voi urma drumul în chibzuită tăcere,
chiar de mă vor răscoli ori va ploua mărunt
cu multe lacrimi amare de durere…
Nu contează de-am greșit sau am pierdut,
nu mă voi abate de la drumul ce l-am început.
Nu voi regreta nicio clipă timpul pierdut
ori ce puteam face dar totuși… n-am făcut…
Voi lupta, voi strânge tare din dinți și într-o zi
voi vedea că dorința mea se va împlini…
Voi trăi cu zâmbetul pe buze, recunoscător,
simt că totul depinde de mine, în acest zbor.
Fac pași mici, din drumul meu nu mă voi opri,
las lumea-n amarul lui, să aibă despre ce vorbi!
Atât!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând