Iubesc iubirea pură,
gustul șampaniei pe gură,
iubesc a inimii arsură,
a soldaților armură,
cuvintele-n aventură,
copacii-n încrengătură
ce vântul dur îl indură.
Iubesc a mamei învățătură
pentru că mi-a dat lectură,
iubesc emoțiile dintr-o pictură
din camera aceea obscură
când sorb prima-nghițitură,
chiar de alții mă înjură.
Iubesc fânul din a satului șură,
pătrunjelu-n legătură,
varza crudă-n saramură,
a potecii scurtătură,
floarea din a stâncii crăpătură.
Iubesc să fac caricatură
cu ai pescarilor captură,
capriciile din a lor făptură,
când nu calcă pe bătătură.
Iubesc a flăcării alură,
discreția-n a ei postură
ce i-a dat mama-natură.
Iubesc a corpului temperatură
când ne iubim fără măsură,
iubesc a trecutului ruptură
ce-mi dădea doar săgetătură
în cap și-n inimă tăietură.
Iubesc al zâmbetului glazură
precum dulcea prăjitură
ce-are cremă umplutură
și blatul e cu ceva untură,
iar tu îmi lași o firimitură
căci eu sunt de fapt la cură.
Eh, viața oricum este dură!
Ia mai dă-te tu-n trăsură!
Acum poți să-mi tai factură!

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând