Azi… ea e mai mult decât a fost Ieri,
căci a trăit într-o gaură neagră de durere.
Face frumusețe din rănile ce-n multe seri
au rupt sufletul din ea, fără a ei vrere.

Azi face stele din duzina de minciuni oglindite,
servite pe câteva tăvi prețioase de argint
pe vremea când viori se jucau în grădină, fericite,
frunzele fluturându-și sărutul într-o briză de alint.

Azi… face din lacrimi bijuterii de curcubeu perfect,
furtunile sorții le transformă în miere și lapte,
în malul oceanului de gânduri un tumultuos efect,
siluetele-mbrățișează căderea nopții, în dulci șoapte.

Azi… înfășoară colorate flori în jurul oaselor sparte,
căci a învățat să-și ofere timp de vindecare,
așternând pe hârtie tot ce de viață o ținea departe,
cu inima-i sfâșiată, răspunde la a vieții provocare.

Azi… știe… că dacă încetează să mai scrie
și metaforele-i intră la lungă hibernare,
terasa nu-i va fi împodobită de flori de iasomie.
Cuvintele-i vor pune la căpătâi câte o lumânare.

04.03.2018, Londra

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând