Să porți în suflet locul unde te-au umplut copacii
cu mirosul de stejar ce vine din al sobei foc,
locul din câmpul unde-nfloreau cândva macii
și căutai trifoi cu patru foi, ca să-ți poarte noroc.

Să porți în suflet cântecul păsărilor de dimineață
și briza vântului ce se perindă peste câmpie,
natura în așteptare ce era imatură de viață,
acum răspândește merinde de aur peste glie.

Să porți în suflet ploaia ce-ți pictează fruntea
și-ți spune cât de mult de tine îi este dor,
învățându-te să treci cu capul sus puntea
singur în nopți aspre și reci… sau în război.

Să porți în suflet soarele ce mușcă din gheață
și-ți mângâie obrazul roșu, de frig amorțit,
făcându-ți viața plină cu a inimii speranță,
să nu-ți pară rău, în viață vei mai fi fericit.

NICIUN COMENTARIU

Lasă un gând